Era spre sfârșitul toamnei anului 1998. Eram într-o călătorie de afaceri și mă uitam la filme porno în exces prin camerele de hotel, din nou, fără să mă autosatisfac. Chiar dacă nu mă masturbam, imaginile, obscenitatea și rușinea care mă cuprindeau nu erau fost mai puțin intense.

O problemă era definiția cumpătării sexuale în cadrul programului de 12 pași. Începea cu „a nu se masturba sau întreține relații sexuale cu alte persoane în afară de soție”, ceea ce era în regulă, iar apoi urma o definiție ciudată despre „adevărata cumpătare care este victoria progresivă asupra plăcerii”. Din moment ce „victoria progresivă” era greu de înțeles (sau de fapt, fără înțeles) toți s-au fixat pe aspectul fizic al definiției. Scopul principal al grupului era să devină curați; bărbații care au reușit să rămână curați timp de un an sau mai mult, erau prezentați asemenea unor profeți și tinerii îi înconjurau întrebându-i cum de au reușit să devină curați.

La începutul anilor ’90 când am avut primul contact cu programul de 12 pași, am început fără să clipesc și am ajuns la 18 luni de curățenie. Acum eram unul dintre aleșii care erau admirați cu niște „aaahh” și „ooohhh” peste măsură. Am început să țin întâlnirile și să îi susțin și pe ceilalți și îmi împărtășeam filozofia precum Platon. Devenisem „Oracolul independenței de Plăcere”, sau cel puțin așa credeam.

Dicționarul American Heritage al limbii engleze definește cumpătarea drept „moderație sau abstinență în consumul de alcool sau droguri”.

Chiar dacă m-am abținut de la pornografie, masturbare și sex în afara căsătoriei timp de un an și jumătate, încă exista acest gol sâcâitor și singurătatea care mă termina. Acel gol spiritual a luat amploare în timpul unei călătorii de afaceri în Canada, când mi-am pierdut cumpătarea de 18 luni prin sex la telefon și masturbare în exces. Peste noapte am fost aruncat înapoi cu cei care Nu Erau Demni de distincția celor 30 de zile de cumpătare.

Mi-am revenit repede și am rămas curat pentru alți 3 ani. Cu acești 3 ani de cumpătare pe numele meu, simțeam că ceilalți ar trebui să se închine în fața mea când intram în încăpere. Cum am putut cădea din nou după atât de mult timp?

Ne-am mutat din Los Angeles în Colorado Springs în 1995. Nu mai aveam nici un suport, golul spiritual mereu prezent era tot mai mare și mai strigător. Am căzut tare și mi-am pierdut „cumpătarea” din nou într-un exces de pornografie și masturbare. Am crezut că de data aceasta nu mă voi ridica deloc și am căzut într-o fază de 3 ani de exces, rușine și depresie.

Am comis o mulțime de greșeli (și i-am văzut și pe alții făcând la fel) deoarece am făcut din abstinența sexuală scopul meu. Am văzut bărbați care consumau pornografie în exces și se numeau „curați” doar pentru că nu se masturbau. Am fost unul dintre ei. Este ca și cum un alcoolic ar spune despre el că este „curat” doar pentru că acum bea bere în loc de whiskey.

Mândria de a fi „curat” atât de mult timp este o prăpastie în care poți să cazi ușor și am văzut de multe ori asemenea prăbușiri. Este greu să ocolești găurile și gropile de pe drum cu un mare airbag al egoului în față.

De multe ori m-am plimbat pe marginea prăpastiei încercând să văd până unde puteam merge fără să pun capăt „abstinenței”. Adevărul este că nu făcusem un legământ pentru a fugi de păcatul sexual și încă mă jucam cu acesta. Standardele de curățenie pe care le urmam permiteau aceasta prin multe portițe și astfel lăsând foarte ușor conștiința împăcată.

Curățenia și puritatea nu sunt același lucru.

Dicționarul American Heritage definește puritatea drept:

1. Calitatea sau condiția de a fi pur.

2. Eliberare de păcat sau vinovăție; inocență, castitate.

În cele din urmă trebuie să ne uităm la Dumnezeu pentru a vedea adevăratul standard de puritate, iar standardul Lui trece de aparențe:

„Ați auzit că s-a spus celor din vechime: „Să nu preacurvești”. Dar Eu vă spun că oricine se uită la o femeie ca s-o poftească, a și preacurvit cu ea în inima lui.”

Vedem cum Isus trece de la fizic la spiritual când definește standardele lui Dumnezeu despre puritate sexuală. În timp ce oamenii pun accentul pe aparanțe, Dumnezeu se uită la inimă, căci de acolo „ies gândurile rele, uciderile, preacurviile, curviile, furtișagurile, mărturiile mincinoase, hulele” (Matei 15:19). Isus nu a lăsat nici o alternativă atunci când a pus Standardele pentru puritate sexuală; în momentul în care desfrâul are loc în inima noastră, am păcătuit și „ne-am piedut curățenia”. Nu există nici o „regulă de 3 secunde” după cum ar fi vrut unii.

Primesc emailuri de la bărbați care se plâng că eu susțin ideea abstinenței fără masturbare și îi aud spunând: „este imposibil; cine poate să reușească asta??! Cine poate să își curețe inima?” Dacă și tu gândești așa, ești pe drumul cel bun, deoarece standardul lui Dumnezeu pentru puritate sexuală esteimposibil, și cred că El așa a și intenționat să fie. Numai Dumnezeu poate transforma o inimă murdară, adâncită în desfrâu și egoistă într-una curată.

În fața standardelor de puritate sexuală ale lui Dumnezeu sunt obligat să cad în genunchi. Steagul alb e sus iar eu trebuie să-mi declar falimentul; bătălia este pierdută înainte de a fi început și eu sunt pe partea celor învinși. Sunt condamnat să pierd de fiecare dată când încerc să trăiesc după standardele lui Dumnezeu, căci nu îmi pot curăța inima. Aceasta înseamnă că trebuie să scap de ideea că aș avea puterea lăuntrică de „a fi îndeajuns de bun” și că trebuie să mă las în voia lui Dumnezeu în fiecare zi, dacă nu vreau să trăiesc în desfrâu. Ezechiel 36:26 spune: „Vă voi da o inimă nouă și voi pune în voi un duh nou; voi scoate din trupul vostru inima de piatră și vă voi da o inimă de carne.” Nu pot să mă laud cu un x număr de luni sau zile de „cumpătare” deoarece libertatea de păcat de care mă bucur azi este un dar de la Domnul.

Descoperirea adevăratei purități sexuale, care este eliberarea de desfrâu în inimă, nu vine din abstinență. Eliberarea vine atunci când o inimă goală, înfometată și mizerabilă se umple de dragostea lui Dumnezeu. Dacă un om se abține de la păcat dar încă are inima goală va ajunge până la urmă iar la desfrâu sau la alt înlocuitor al dragostei (așa cum am făcut și eu). Ceea ce vrem noi cu adevărat este să ne umplem inima cu ceva mai puternic, mai minunat și mai curat decât dragostea.

În „The Pursuit of God” (În Căutarea lui Dumnezeu), AW Tozer scrie:

„Pentru că sufletul nu poate fi hrănit cu simple cuvinte, ci cu Dumnezeu Însuși, și dacă, și până când ascultătorii nu-L descoperă pe Dumnezeu în experiență personală, ei nu sunt mai buni doar pentru că au auzit adevărul. Biblia nu este un scop în sine, ci un mijloc prin care oamenii pot fi aduși la o cunoaștere intimă și satisfăcătoare a lui Dumnezeu, astfel încât să poată intra în relație cu El, să se poată desfăta în Prezența Lui, să poată gusta și cunoaște dulceața tainică a lui Dumnezeu Însuși în străfundul inimilor lor”.

Odată ce ați gustat și cunoscut „dulceața interioară a lui Dumnezeu însuși în adâncul inimii voastre”, veți găsi puterea de a trăi cu normele sale imposibile de puritate sexuală. O inimă care înflorește și se hrănește cu dragostea lui Dumnezeu nu duce dorul măsluirilor patetice ale plăcerii carnale. Dacă scopul tău este să îl cunoști și să îl iubești pe Dumnezeu, ai să găsești puritatea sexuală. Dar dacă practici doar abstinența sau înfrânarea, cum o numesc bărbații, vei continua să îți ratezi scopul, deoarece nu există putere înăuntru. Porunca scripturii nu este „să fii destul de bun pentru ca Dumnezeu să te iubească” ci să Îl cunoști, așa cum Pavel scria în Filipeni 3:8-11:

Ba încă și acum privesc toate aceste lucruri ca o pierdere, față de prețul nespus de mare al cunoașterii lui Hristos Isus, Domnul meu. Pentru El am pierdut toate și le socotesc ca un gunoi, ca să câștig pe Hristos, și să fiu regăsit în El nu având o neprihănire a mea pe care mi-o dă Legea, ci aceea care se capătă prin credința în Hristos, neprihănirea pe care o dă Dumnezeu, prin credință. Și să-L cunosc pe El și puterea învierii lui, și părtășia suferințelor Lui, și să mă fac asemenea cu moartea Lui; ca să ajung cu orice chip dacă voi putea, la învierea din morți”.

Neprihănirea, adică inima curată, vine după ce L-am cunoscut pe Hristos și L-am făcut Domnul vieții noastre. El nu va pierde timp încercând să se măsoare cu ceilalți dumnezei ai noștri cum ar fi desfrâul, munca, mâncarea, relațiile, plăcerile vieții – sau cu mândria noastră de ceva asemănător „cumpătării”. Trebuie să luăm o hotărâre vehementă, statornică, fără compromisuri, deplină pentru a-L pune pe El pe primul loc, precum Pavel care „a pierdut toate”.

„Nu simplele cuvinte hrănesc sufletul, ci însuși Dumnezeu…Biblia nu este un scop în sine, ci un mijloc prin care oamenii pot fi aduși la o cunoaștere intimă și satisfăcătoare a lui Dumnezeu” scria Tozer. Întâlnesc o mulțime de creștini care sunt dependenți de sex și care au memorat volume întregi din Biblie în capul lor, oameni care au ținut o mulțime de predici minunate dar care niciodată nu și-au hrănit sufletul cu Hristos. Ei nu au putut „gusta și cunoaște dulceața tainică a lui Dumnezeu Însuși în străfundul inimilor lor”. Poate că ei știu teologia harului însă acesta nu s-a revărsat în inimile lor. Ei sunt la fel de goi și mizerabili cum au fost.

Ceea ce îl ține departe de prezența lui Dumnezeu pe creștinul dependent sexual este sentimenul interior de rușine căruia niciodată nu i-a făcut față. Odată eliberat de cătușele minciunii, el este liber să se încălzească cu dragostea lui Dumnezeu iar poftele și constrângerile plăcerii vor cădea.

Să împlinești standardele lui Dumnezeu de puritate sexuală nu înseamnă să te izolezi, să nu mergi la un grup de ajutor, să nu te întâlnești cu partenerii de încredere sau să îndepărtezi de pietrele puse în cale de către tentație (Matei 5, 29:30). Responsabilitatea de a „nu-i trezi poftele” firii pământești este 100% în mâinile noastre. (Romani 13:14) Dumnezeu nu va arunca la gunoi toate materialele porno, nu va stinge televizorul sau computerul în locul tău. Partea ta din înțelegere este să fugi de curvie, nu să te plimbi pe maginea prăpastiei (1 Corinteni 6:18).

Abstinența de la activitățile sexuale este puctul de plecare, nu sfârșitul. Eliberarea de păcat sexual în inimă, ceea ce este curățenia adevărată, vine după ce refacem Prima Dragoste.

„Îmi vei arăta cărarea vieții; înaintea feței Tale sunt bucurii nespuse și desfătări veșnice în dreapta Ta”.

Psalmii 16:11

Ferice de cei ce păzesc poruncile Lui, care-L caută din toată inima lor. Care nu săvârșesc nici o nelegiuire; și umblă în căile Lui.

Psalmii 119:2-3