Pornografia – un subiect doar pentru bărbați?

Calea de scăpare de vinovăție

Am căzut din întâmplare în capcanele pornografiei la vârsta de 12 ani, vârstă la care cei mai mulți dintre tineri se confruntă cu tulburări interioare! Fără să am vreun habar despre ceea ce implica acest fapt, am fost întâi șocată și în același timp fascinată de ceea ce am descoperit, simțind înăuntrul meu o senzație plăcută, dar care în același timp mă făcea să mă rușinez.  Tocmai această rușine m-a facut să mă izolez. Întotdeauna am putut vorbi despre orice cu mama mea dar pornografia și masturbarea erau subiecte tabu pentru mine. Dacă mama ar fi aflat despre toate acestea, aș fi murit de rușine în adevăratul sens al cuvântului.

Sentimentul de rușine a crescut deoarece credeam în Isus încă de pe când aveam 6 ani și dintotdeauna fusesem activă în biserica mea. Eram sigură că sunt bolnavă pentru că doar bărbații erau cei care aveau probleme cu pornografia. Credeam ca eram singura femeie „perversă.”

Când primeam complimente pentru aspectul meu fizic nu eram în stare să le accept sau să cred că erau adevărate. În loc de aceasta gândeam: „Dacă oamenii ar ști cu adevărat cum sunt, nu mi-ar mai face complimente”. Era un cerc vicios: Am încercat să mă confrunt cu sentimentele mele de rușine și tensiune dar acest fapt m-a condus spre masturbare și spre lumea fanteziilor erotice. Lumea aceasta a fanteziilor este tipică pentru femeile care citesc romane cu scene de dragoste explicite și care astfel consumă mai multă pornografie decât își dau seama. Dependența nu se definește doar prin consumul de pornografie hardcore, ci și prin masturbare și pierderea de sine în fantezii erotice.

Vindecarea mea a început atunci când am început să vorbesc sincer cu Dumnezeu despre problema mea. Conștientizarea faptului că Isus a murit pentru toși mi-a dat puterea să mă deschid în fața unei prietene. Prietenia noastră nu s-a terminat, ci a devenit mai adâncă și mai semnificativă. Această prietenă a fost cea care, de câte ori încercam să ating ceva doar pe puterile mele, mereu îmi amintea că este o greșeală pe care mulți o fac, atunci când vor să iasă din cercul vicios al pornografiei. Se roagă lui Dumnezeu să le dea mai multă putere pentru a rezista tentației și se miră de ce nu funcționează. Am încercat și eu același lucru, în zadar.

Am găsit rădăcinile păcatului meu atunci când am călătorit înspre „mine-însămi”, în interiorul meu. Am crescut într-un mediu ocrotit în care rar au avut loc neînțelegeri sau certuri, de aceea niciodată nu am învățat să mă confrunt cu sentimentele mele negative. Am învățat să îmi exprim dezacordul într-un mod adecvat în loc de a mă închide în mine, așa cum obișnuiam înainte în situații de conflict. Abia atunci când am învățat să iert și să accept iertarea și mi-am permis să închei prietenii, tensiunea mea interioară s-a diminuat. Dovada vindecării mele este faptul că nu îmi mai este rușine pentru ceea ce am făcut.

Apropo, acum și mama mea știe tot. Mi-am dat seama în ultimii ani că nu sunt singura femeie care a avut probleme cu pornografia, cu toate că se dau doar exemple de bărbați atunci când se vorbește despre acest subiect. Vreau să spun tuturor femeilor care sunt afectate că există o cale de a rupe lanțul rușinii. Vor veni și vremurile în care femeile vor putea să își trăiască libere feminitatea, după cum Dumnezeu a prevăzut inițial.

Ulrike (40 de ani)